Ca vrem, ca nu vrem, ca ne place, ca nu ne place, ca suntem mai mereu cu gandul acasa sau aproape deloc….daca suntem romani, simtim romaneste, dar ne-am stabilit temporar sau definitiv in afara tarii, unii ne numesc romani instrainati.Ma tot intreb cati oare dintre noi, romanii, am ajuns sa fim departe de tara! Nu ma iluzionez dand crezare oficialitatilor romane care, fie au interesul intr-o perioada non-electorala sa demonstreze ca romanii o duc bine acasa, fie au toata inclinatia in perioadele electorale sa ne inmulteasca, pentru ca manevrele voturilor sa poata fi dejucate de demarcatia granitei.
Si-atunci am inceput sa ma uit in jurul meu: la fosti colegi, prieteni, familie, sau la romani pe care pur si simplu i-am intalnit tam-nesam peste hotare. Suntem multi, pot spune asta cu certitudine! Aproape ca nu mai exista loc pe glob in care sa nu ai sansa ca plimbandu-te spre nicaieri sa intalnesti un roman instrainat.
Imi place firea romanului necunoscut, pe care-l intalnesti pe strazi canadiene, franceze, engleze, italiene, spaniole, germane…e jovial, e bucuros si-atat de dornic sa rosteasca romaneste! Credeti-ma, cele mai longevive si dezinteresate prietenii intre romani se stabilesc dincolo de granite. Este forma solidaritatii, a empatiei, a bucuriei de a apartine unui popor. Romanul de acasa nu are vina ca nu da atentie acestor forme fericite ale propriei apartenete. E greu sa o faca traind in sosul societatii pe care, cumva o condamna pentru nefericirea lui.
In orice caz, firea romanului instrainat este firea romanului adevarat! Si aici nu citez vreun vers de manea ci doar vorbesc despre o realitate transata aparent intr-o fraza lipsita de sentiment.
Dragii mei, romani ca mine, plecati dintr-un motiv sau altul in afara tarii. Despre firea romanilor s-a comentat din timpuri vechi. Se comenteaza indelung si azi: firea romanilor este subiect subsidiar televizat continuu, fie ca vorbim despre media din Romania sau cea internationala.
Eu simt romaneste, iar sufletul-mi romanesc imi spune ca unii si altii inceaca sa se joace de-a deturnarea firii romanesti. Ca gresesc, ca nu gresesc, raman un incurabil si cred ca ceea ce am invatat in scoala romaneasca din anii copilariei “Traim intr-o tara bogata si frumoasa, cu oameni harnici si primitori” este pe cat de adevarat pe atat de putin despre calitatea de a fi roman.